Efectiv nu stiu ce sa spun despre Shutter Island, ultimul film a lui Martin Scorsese. Am vazut trailerul de nenumarate ori, nu ma mai saturam de el, citisem tot ce era scris despre film, si toate astea din perspectiva unui fan Scorsese. Nici macar pentru o clipa nu ma gindeam sa nu-mi placa pe cit ma asteptam de mult. Probabil ca tot timpul se intimpla la fel cind ai asteptari prea mari. De la bun inceput subiectul nu era genul lui Scorsese, nu-i asa?, dar speram ca va face el o ghidusie si va reusi sa-si puna amprenta personala. Nici The Aviator sau Gangs of New York nu pareau genul lui, si ce filme minunate au iesit.Ca film, Shutter Island e pur si simplu mediocru, insa ca interpretare, Leonardo di Caprio straluceste. Povestea este chiar simpla, daca e sa tragi linie la sfirsit, in sensul ca nu e ceva nemaiintilnit: agentul federal Teddy Daniels (di Caprio) ajunge pe o insula unde sunt inchisi spre tratament criminalii bolnavi mintal, cu scopul de a rezolva misterul din jurul disparitiei unuia din cei 66 de pacienti/prizonieri. Ancheta incepe de la un biletel cu intrebarea "Who is 67?" Lucrurile degenereaza, nimic nu mai e ceea ce pare, si nu va va lua prea mut timp sa va dati seama cine e al 67-lea.
Thrillere psihologice ale absurdului a scris deja Kafka, o gramada. De fapt, eu cred ca de Dennis Lehane, autorul cartii "Shutter Island", trebuie sa ma leg acum, insa are si Scorsese pacatul lui c-a ales s-o ecranizeze. Altfel, face treaba buna, filmul e bine realizat, actorii interpreteaza excelent, pe linga di Caprio, mai apar Ben Kingsley, Mark Ruffalo si Michelle Williams in roluri demne de lauda, iar marea bila alba a filmului este, sigur, atmosfera. Vizual si audititv, filmul reuseste sa-ti transmita exact ce-si propune: tensiune si suspans. Furtuna, coridoarele lungi, inguste si umede, isteria pacientilor, intreaga insula ca personaj in sine, te fac sa resimti ameteala si vertijurile cot la cot cu personajele. Apa multa din film iti da senzatia de greata, pe cind spatiile inguste si intunecate iti dau senzatia de claustrofobie. Parca abia asteptam sa ies la lumina odata.
In concuzie, Shutter Island este, cu siguranta, un must-see, insa sunt convinsa ca fanii Scorsese il vor placea mai putin, decit cei care nu stau sa se gindeasca cine e regizorul.
Pe parcurs si eu l-am privit ca un film cel mult mediocru dar adevaru e ca s-a scos cu finalul ala delirant :)). Si da Leo e mare in film. Din pacate nu-mi amintesc sa fi auzit vreo replica memorabila :(. Experienta vizionarii insa mi-a placut, suspans si tensiune psihologica rezonabila. L-ai recunoacut pe Jakie Earle Haley? Abia astept noul Freddy Krueger..
RăspundețiȘtergerewhoah, nuuuuu... da acuma ca zici, parca semana. Oricum, pe jackie earle haley e greu sa-l recunosti :P
RăspundețiȘtergereBuna,
RăspundețiȘtergerevreau sa te contactez in vederea unei colaborari. Scrie-mi, te rog, pe mail. Multumesc. :)
Diana
Te contacteaza lumea pentru colaborari, hmm...
RăspundețiȘtergereAm stiut eu
ca intr-o zi o sa-mi multumesti
ca te-am batut la cap :)
pe ce adresa?
RăspundețiȘtergereMie mi s-a parut in primul rand un film de atmosfera. Pur si simplu mi-a palcut sa-l privesc...incepand cu cadrele lungi si labirintice in corpul c al inchisorii pana la pasajele superbe din vis.
RăspundețiȘtergere@ darkjade: da, a fost de atmosfera. Mie nu mi-a facut asa mare placere sa-l privesc....pt ca atmosfera lui s-a rasfrint negativ asupra mea. Da' ma gindesc ca asta e o bila alba pentru film
RăspundețiȘtergere