sâmbătă, 17 aprilie 2010

The Road [2009]


Am spus mai demult, cind vorbeam de Book of Eli ca astept sa vad The Road, cumva precauta sa nu-i acord prea mult credit lui Eli. Ei bine, am vazut The Road si nu mi-a transmis nimic. Mi se pare exact genul de film pe care toata lumea se strofoaca sa-l supraaprecieze. Mai pe romaneste, e overrated.
Avem un sfirsit al lumii cu multa ploaie si intuneric (nu stim ce s-a intimplat), ramasitele unei civilizatii aflate la limita subzistentei (a se intelege dincolo de canibalism), un tata (Viggo Mortensen ascetic), un fiu (Kodi Smit-Mc Phee, care seamana izbitor de mult cu mama sa din film, Charlize Theron) si o directie: spre Sud. The Road e un road-movie apocaliptic, presarat cu prieteni si dusmani, profeti si cersetori, capcane si oaze salvatoare; pentru tata- un drum al crucii, pentru fiu- un drum initiatic.
Lasind la o parte faptul ca pe mine m-a plictisit teribil, filmul in sine se deruleaza bine. Mai putin la final, care este un mare cliseu, o dare de palma la c.... . Adica tot filmul e sumbru, deprimant, trist, cenusiu, dur, violent, ploios, iar la sfirsit apare raza de soare- familia americana perfecta. Cu ciine cu tot, misterios de teafar in conditiile in care, in film, gongile erau o delicatesa culinara. All's well when it ends well, innit?

Regizat de John Hillcoat, dupa cartea cu acelasi nume a lui Cormac McCarthy. Recomand insistent, insa, un alt film al lui John Hillcoat, si anume
The Proposition- un western australian total atipic, din 2005, dupa o poveste scrisa de Nick Cave.